A.N. Blog Nu judec, dar imi dau cu parerea

Cu numai o saptamana inainte de momentul in care la nivel municipal, la
PSD, se vor desfasura alegeri, lista candidatilor a sarit calul. Pe romaneste,
la Piatra Neamt nu au fost niciodata inscrisi atatia doritori de functii ca in
acest moment. Mai intai sunt Aurelia Simionica, sustinuta de tabara Dan
Vasile Constantin and Co. si Razvan Bobeanu care are si el sustinatorii sai.
Mai sunt inscrisi alti doi domni respectabili, care fac doar un exercitiu de
imagine. La final insa se iteste marea surpriza: isi anunta candidaturile
Cristian Liciu si papusarul acestuia Ioan Bivolaru. La pachet.
Sa o luam cu inceputul: de ce s-a ajuns la alegeri inainte de vreme?
Raspunsul este la indemana: organizatia a fost dizolvata tocmai din cauza
clicii dirijate de Bivolaru si Liciu, care si-au facut de cap in stil neo-
comunist, in organizatia ce ajunsese o feuda oarecare din patrimoniul celor
doi. Pentru ca se depasisera orice limite, organizatia municipala a si fost
decapitata cu binecuvantarea liderilor de la nivel central. Acum, si Liciu dar
mai ales Bivolaru isi doresc conducerea unei organizatii pe care nu au stiut
sa o conduca in mod corect si care au adus-o in actuala situatie.
Da, este vorba de tupeu nelimitat din partea unui om care a pierdut la fel de
multe ori de cate ori a castigat. Care are pensie indestulatoare, de fost
parlamentar ales pe listele FSN sau PDSR sau PSD si salariu ori
indemnizatie in aceeasi masura in calitate de consultant tot pe la vaca de
muls a tarii.
Cert este faptul ca in cazul in care de data aceasta va castiga tot unul dintre
cei doi, inseamna ca in PSD Neamt nu moare niciodata speranta, tampenia si
ipocrizia. Oricare dintre ceilalti patru candidati, probabil, are dreptul sa
ajunga presedinte intr-o astfel de organizatie. Ba chiar si Liciu si Bivolaru
dar daca unul dintre ei chiar ar castiga, ar insemna ca PSD Piatra Neamt isi
merita soarta, iar demisiile tuturor oamenilor cu ceva creier (si carnet de
membru PSD) pot sa curga...
Pe de alta parte, in cazul in care Bivolaru ar castiga aceste alegeri, ar avea
cateva teme de gandire. Cui sa vorbesti, daca atunci cand deschizi gura
pute? Si mai ales cui sa comanzi, daca atunci cand o faci nu mai are cine sa
asculte? Ce functie si cat de mare trebuie sa fie pentru ca o fosila sa poata da
ordine in continuare. Acestea sunt cateva intrebari la care numai candidatul
cu pricina mai poate raspunde.