A.N. Blog Nu judec, dar imi dau cu parerea

Sambata, Montana, urban, arme, fun cat cuprinde si un ostatec. Ingredientele pentru o zi perfecta de paintball.
Hernia care mi-am procurat-o de curand nu mi-a permis sa joc alaturi de una dintre echipe, dar asta nu m-a oprit sa imbrac combinezonul si vesta de ostatec. De data asta, arma mea a fost un Canon 50D, cu o "tzeava" de 24-105 cu o diafragma de 4 pe toata distanta focala.
A fost diferit din cauza mea, a celui care trebuia gasit, recuperat de una dintre echipe si dus in baza proprie. Nu au mai fost steaguri, iar acum lupta a fost ceva mai diferita, daca nu mai personala. Era ciudat sa ma ascund in incaperile imputite si sa stau sa astept, doar ma vede si ma recupereaza cineva, asta inainte de a se termina jocul. Nu va pot spune despre strategiile competente sau despre cum a fost in timpul luptelor, dar va pot spune ca multi dintre cei care m-au recuperat au murit inainte de a ma duce in baza.
Va mai pot spune, ca desi ostatec fiind, am fost impuscat cu multa "cruzime" de la doar doi metri. Era un incepator si l-am iertat, nu ca as fi avut ce-i face. Din poze se vede ca e dublu cat mine, la propriu fratilor.
Mi-am mai dat seama ca Mosh cu a lui echipa au cam luat bataitza de la Mingo cu a lui echipa. Stiu, o sa am comentarii care vor spune ca la Mosh erau incepatorii, ca nu s-au simtit bine, ca le era capul la centrala de acasa etc. Le zic, bashti. La verzi am vazut determinare si vointa, in schimb, la galbeni... nu comentez pentru ca vor spune ca tin cu ceilalti.
Ok, mai sunt multe de spus, dar voi lasa pozele sa graiasca pentru baietii mei si mai apoi sunt sigur ca la capitolul comentarii vor aparea opinii care vor completa imaginea zilei de sambata.

Am schimbat ambientul. Cam asa se poate spune despre ce am facut sambata trecuta. Am lasat padure sa se usuce si am mers la "un urban", in fostele cladiri de la Montana.
Alta treaba. Alta miscare, alta perspectiva, ca sa nu mai vorbim de "reflexie".
De cum am ajuns am dat nas in nas cu hotii care mai jupuiesc ultimele bare de fier care mai atarna din cladirile semidemolate. S-au speriat de noi, dar s-au intors repede la indeletnicirile pe care le aveau.
S-au facut echipele si am trecut la turul de recunoastere pe care l-a "efectuat in mod corespunzator", Mosh.
Apoi a inceput lupta. Ca de obicei, galbenii s-au prins mai repede de "fenta", iar Mosh si-a gasit locul imediat in spatiul imens.
Verzii, printre care ma "enumeram" si eu au fost zapaciti vreo trei meciuri, pana au inceput sa inchege ceva. Pana la urma chiar am inceput sa ne miscam natural, iar la final aveam aripi deja. Dar s-a incheiat ziua, ca altfel...
Opinia mea despre urban. E diferit in multe sensuri. Mai putina miscare, mai multe variante de a trage fara a fi vazut si posibilitati infinite de a face strategii. Daca mai adaugam faptul ca Montana este o capcana mare de tot, cu guri de canal cascate, tevi si pututi de lift neacoperite, iese o reteta perfecta pentru niste nebuni.